Lemnul dulce sau nudul de lemn dulce este o plantă perenă cu tulpină lungă, care este un înlocuitor natural al zahărului. Chiar și în Egiptul Antic și China, au folosit proprietățile sale de vindecare, este cunoscut până în prezent.
Lemnul dulce se găsește de obicei în regiunile de stepă, lângă drumuri, de-a lungul malurilor râurilor și mărilor, în semi-deșerturi. Această plantă aparține familiei leguminoase. Crește bine în climă temperată și subtropicală, tolerează destul de ușor lipsa de umiditate, este adesea folosit pentru a întări nisipurile.
Bomboanele de lemn dulce, numite lemn dulce, au început să fie produse în Anglia în secolul al XVIII-lea, iar în Finlanda sunt considerate o delicatesă națională. În China, lemnul dulce este inclus în aproape toate rețetele de medicamente tibetane. În Rusia, lemnul dulce poate fi găsit în regiunile sudice, în Caucaz, în Siberia de Vest și pe coasta Mării Azov. Toate proprietățile vindecătoare sunt conținute în rădăcinile plantei, care sunt recoltate primăvara sau toamna târziu, uscate și zdrobite.
Rădăcina de lemn dulce conține vitamine din grupa B, C, flavonoide, pectină, polizaharide, acizi grași, ulei esențial, taninuri și substanțe mucoase, săruri minerale, caroten, cumarine, aminoacizi, proteine, alcaloizi etc.
Gustul dulce al lemnului dulce se datorează conținutului de glicirizină. Această substanță, care este de zece ori mai dulce decât zahărul, este adesea folosită ca îndulcitor natural. Datorită conținutului de acid glicirizic, lemnul dulce are proprietăți antimicrobiene, antiinflamatoare și antialergene.
Rădăcina de lemn dulce face parte din diferite încărcături expectorante, siropuri, pastile și amestecuri de tuse. Lemnul dulce ajută în mod eficient la diferite boli respiratorii, cum ar fi bronșita, astmul, tuberculoza, laringita, pneumonia, tuse uscată, tuse pentru fumători.
Ajută la refacerea organismului în patologii cardiace, în hipotensiune arterială, în afecțiuni vasculare și tiroidiene. În plus, rădăcina de lemn dulce are un efect de învăluire asupra mucoasei gastrice, fiind un laxativ ușor. De asemenea, ajută la diabet, crescând producția de insulină, fiind un îndulcitor natural.
Un decoct de rădăcini de lemn dulce este luat pentru afecțiuni ale tractului gastro-intestinal. Lemnul dulce este eficient în tratarea bolilor de piele; este, de asemenea, utilizat ca produs cosmetic. Are proprietăți de albire, anti-îmbătrânire și stimulează, de asemenea, producția de colagen în piele.
Proprietățile antiinflamatorii ale acestei plante au un efect protector și de vindecare a rănilor în hepatită, fac față bolilor vezicii urinare și restabilesc funcționarea pancreasului.
Lemnul dulce este bogat în flavonoizi, antioxidanți, astfel încât medicii recomandă să îl luați pentru cancer.
Rădăcina de lemn dulce a fost considerată mult timp un antidot excelent, datorită căruia este utilizată pentru diverse intoxicații și otrăviri. Ameliorează perfect oboseala, îmbunătățește activitatea creierului. În plus, lemnul dulce ajută la boli articulare, gută și reumatism.
Lemnul dulce este contraindicat la persoanele cu echilibru al apei-sare, hipertensiune și probleme renale. Este capabil să rețină apă în organism, prin urmare nu este recomandat femeilor însărcinate. Lemnul dulce nu este indicat nici copiilor cu vârsta sub doi ani.
Lemnul dulce este interzis cu o activitate suprarenală crescută.
Se arată că persoanele care suferă de hipertensiune și care iau un diuretic iau medicamente care nu conțin glicirizină. Când luați produse pe bază de lemn dulce, includeți în alimentație alimente bogate în potasiu. Acest lucru se datorează faptului că substanțele conținute în rădăcina de lemn dulce pot reduce semnificativ nivelul de potasiu din organism. Acest lucru duce în cele din urmă la slăbiciune musculară și insuficiență renală. Lemnul dulce este contraindicat categoric la pacienții cu miocard și pericardită, precum și în ciroza hepatică.
