Roșia este o plantă anuală originară din America de Sud care este cultivată ca legumă. Fructele acestei culturi, numite roșii, au nu numai un gust plăcut, ci și multe proprietăți utile.
Roșiile sunt bogate în minerale și vitamine. Conțin potasiu, fier, zinc, magneziu, calciu, fosfor, tartric, malic, acid citric, vitaminele B, E, A, o concentrație ridicată de vitamina C și licopen. Datorită acestei compoziții, roșiile sunt utile pentru menținerea funcției cardiace normale și pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, întăresc oasele, favorizează creșterea celulelor pielii și a părului, sunt utilizate pentru anemie și au efecte antibacteriene și antiinflamatorii.
Deoarece roșiile proaspete au o concentrație mare de substanțe de balast, fructele au un efect benefic asupra funcționării tractului gastro-intestinal. De asemenea, roșiile proaspete, atunci când sunt consumate, pot reduce nivelul colesterolului rău din sânge.
Extractul de roșii (adică pastă de roșii, suc de roșii) are un efect asupra trombocitelor din sânge, împiedicându-le să se aglomereze, ceea ce poate fi o prevenire excelentă a infarctului.
În plus, roșiile au cea mai mare concentrație de licopen. În studii recente, s-a constatat că, la fel ca fosforul și calciul, are un efect asupra sănătății oaselor. În plus, reduce riscul de cancer și previne dezvoltarea osteoporozei.
În același timp, va fi plăcut să știm că majoritatea proprietăților benefice ale roșiilor nu dispar după tratamentul termic. Acest lucru vă permite să creați o mare varietate de feluri de mâncare din această legumă, să vă bucurați de gustul său și, în același timp, să vă îmbunătățiți sănătatea datorită proprietăților sale valoroase.
În ciuda listei calităților utile, roșiile pot provoca daune în anumite condiții. Deci, roșiile nu trebuie consumate dacă aveți alergii, artrită, gută, probleme cu rinichii și vezica biliară, gastrită, ulcere gastrice, precum și în timpul unei exacerbări a pancreatitei și a arsurilor la stomac. Motivul pentru aceasta constă în unii acizi, și în special în acidul oxalic, care poate perturba metabolismul sării de apă și poate irita membrana mucoasă, care este vulnerabilă în timpul inflamației.
